Pentru cei care s-au născut în semnul Vărsătorului săptămâna viitoare aduce destul de multe elemente care ţin de enigmă sau de taina vieţii, sau de mistere existenţiale sau de preocupări oculte, de trăiri interiorizate, aproape secretizate, de o cosmicizare a gândurilor. Se îndreaptă cu întregul lor mental spre probleme superioare, spre tăria cerului, spre absolutizare, spre esenţializare, spre idealizare. Totul are o nuanţă filosofică profund meditativă care îi conduce spre esenţe. Chiar şi când nu au pregătire specială, chiar şi când nu au meserii care să-i conducă spre astfel de gesturi, atitudini şi trăiri, chiar şi atunci când sunt, să spunem , vânzători de ziare sau lucrători pe şantier, chiar şi atunci Vărsătorii sunt dotaţi cu originalitate, cu o inteligenţă nativă care este imediat remarcată de cei din preajmă.
Pe o astfel de structură astrală contextul care urmează să funcţioneze între 11 şi 17 martie, din punct de vedere planetar, este de natură să le dea capacitate de a observa şi înţelege, dar o mai restrânsă capacitate de exprimare. De aceea şi spuneam interiorizare şi secretizare, poate uneori chiar inhibiţie sau renunţare voită la comunicare. Tăcere autoimpusă, retractilitate, fire refractară la dialog. Nu mai vrea neapărat să răspundă nici provocărilor, nici întrebărilor. Răspunde în doi peri, se extrage din tot ceea ce ar fi în alte momente expansiune, comunicare, spirit oral. Acum întreaga lor formulă de viaţă tinde spre lucrurile mai simple, mai practice, simte o nevoie acută de stabilitate şi o chemare a unei zone pe care nu o definesc peiorativ a inferiorului, cât mai ales a pământului în sensul rădăcinilor.
Inferior, adică tot ceea ce este sub tălpile lor, dar care le oferă posibilitatea de a-şi extrage ca în T-u forţă vitală din adâncul pământului, de a se încărca cu energie telurică, de a avea vocaţia terestrului, ei fiind nişte naturi ale aerului, ba chiar al tăriilor, al Cosmosului. S-au plictisit să zboare, s-au plictisit să planeze, s-au plictisit să vadă lumea de sus. Acum doresc să se cupleze la aceste energii ale pământului ca la o sevă profundă ăşi fecundă dădătoare de viaţă, de sănătate, de optimism, de putere şi de tinereţe.
Este o dorinţă de a prinde rădăcini în locuri în care nu au mai fost, de a face nişte gesturi şi nişte demersuri într-o relaţie cu pământul, să planteze copaci, să grădinărească, să îşi cumpere o casă la ţară, să se mute pentru nişte zile sau săptămâni într-un loc care să le permită să se plimbe pe jos, să respire aer curat, să trăiască în condiţiile limitate la capitolul confort o viaţă rustică, rurală, aşa cum se trăia pe vremuri sau aşa cum se trăieşte încă în locurile unde nu există confortul urban. Să se întoarcă la plăcerile simple, esenţiale ale vieţii de la ţară sau să se cufunde în alte locuri, cum ar fi păduri, să se ducă să vâneze, să pescuiască, să îşi îndrepte atenţia spre ceea ce se cheamă natura pură, genuină, virgină, cu care să se înfrăţească şi, prin vecinătate, cu care să se vindece.
0 comments:
Trimiteți un comentariu